HOMEMEDIAPublicatiiDiscursuriIERTAȚI ȘI UITAȚI

IERTAȚI ȘI UITAȚI

Extras dintr-un text scris de Dr. Harbhajan Singh


Dr Harbhajan SinghAtunci când uităm, otrava răzbunării se diluează și nu îl omoară pe om, iar sentimentul răzbunării zboară. Cel care iartă devine lăcașul iubirii, fericirii, umilinței și mulțumirii. El poate trece peste mii de probleme datorită virtuților sale dezvoltate și poate rămâne stabil și cu inima deschisă pe tot parcursul vieții. Dacă vă aflați în procesul răzbunării, aceasta continuă în ambele direcții și crește tot mai mult. Întotdeauna aduce reacții dificile și dureroase. Dacă între timp creați sentimentul iertării, același sentiment reacționează și în cealaltă parte. În cazul în care el este pus în practică, norii puternici și negri supraîncărcați de gânduri negre dispar în cel mai scurt timp. Și ambele părți emerg și simt radiația lunii stabilă și constantă și speranța de soare, care va risipi pentru totdeauna întunericul sentimentului de ură și răzbunare. În schimb prietenia respectuoasă va continua să se dezvolte.

Devotamentul și iubirea dau naștere la umilință și smerenie pentru iertare. În timpul vieții sunteți implicați în probleme grave. Această lege a umilinței și iertării lucrează minunat. Altfel nu puteți scăpa de reacție. Umilința nu știe cine este ofensiv și care este defensiv, care este păcătos și care este inocent. Iertarea spală mizeria păcătosului și îi amintește modul de viață corect, în timp ce îi dă un impuls extraordinar de vibrație a iubirii celui inocent.

Iertarea este actul persoanelor curajoase din lume. Acest lucru nu a fost niciodată lucrul pe care îl fac persoanele slabe și instabile.

Persoana curajoasă este totdeauna fericită și mulțumită, astfel că și în atmosfera bună, persoana slabă rămâne fără tragere de inimă. Acolo unde există iertare, acolo forța iubirii înconjoară atmosfera precum înconjoară albinele meilfere locul unde este miere. Kabir spune:

"Unde nu este adevăr, acolo nu este credință. Unde este minciuna, acolo este păcatul. Unde este lăcomie, acolo este moarte. Iar acolo unde este iertare, acolo este El Însuși." Deci statutul iertării este suprem în lume. Frumusețea iertării este foarte fermecătoare.

După uitare și iertare, nimeni nu vrea să-l părăsească pe celălalt. Ei tot timpul doresc să se vadă unii pe alții, vor să vorbească cu iubire și să schimbe gânduri pline de iubire. Ei chiar simt o timiditate ca să-și amintească de păcat și de răzbunare. Păcatul și răzbunarea zboară și nu trebuie văzute după aceea. Ele sunt complet spălate din atmosferă. Kabir Sahib prezice: "Peste tot și toată lumea cere bunătate." Bunătatea este reflecția iertării. Prin iertare, focul mâniei începe să se stingă. Nu există nicio altă cale de a îl face să se răcească.

Uitarea și iertarea este doar moștenirea Sfinților și a celor care urmează cuvintele Sfinților. Ego-ul este obstacolul în calea iertării și a uitării. Unii oameni iartă din suprimare și emoție, însă nu uită. Așa nu e posibilă nicio ușurare. Focul este acolo, însă într-o stare latentă. Când începe furtuna și vânturile puternice, ar putea să ardă din nou. Ego-ul este focul. Focul ego-ului îl arde pe cel egoist. Efectul asupra celorlalți este de moment. Dumnezeu vine pentru a șterge efectul asupra celui inocent.

Astfel, cei care nu se predau, nu vor savura mirosul și gustul nobil al iertării.

Omul care are calitatea de a ierta nu va spune niciodată că el e bun, pentru că cei care cred că ei înșiși sunt buni, de ei nu se va apropia bunătatea niciodată. Aceasta este o regulă fundamentală și nu există nicio excepție de la regulă. Atâta timp cât cineva crede despre el însuși că este bun, nevinovat și drept, acela nici nu iartă și nici nu are compasiune ca să ierte. El este dur și nu este umil. Propriile sale acțiuni sunt obstacole în calea lui. Asemenea oameni sunt uscați și lasă uscăciune în urma lor. Efectul lor asupra atmosferei nu este sănătos.

Omul care poate să uite este un om foarte puternic. Majoritatea oamenilor nu pot să ierte. Iertarea necesită o inimă foarte mare. Și cum pot atunci cei cărora nu le place să ierte pe alții, să aștepte iertare de la Dumnezeu? Noi dorim ca noi să fim iertați. Noi ne rugăm pentru acest lucru, nu-i așa?

Dumnezeu ne va ierta doar dacă și noi îi iertăm pe alții. Acolo unde există iertare, acolo vine El. Dacă cineva nu onorează prezența Lui, atunci el pierde și această lume și cealaltă lume.

Dacă egoistul, datorită vibrațiilor proaspete și datorită amintirii dulci a Lui Dumnezeu, care este doar o clipă cu el, se predă binelui și iartă, atunci Domnul cel Milostiv sădește în el blândețe și el obține pace și alinare aici și apoi. Egoistul devine un om conștient datorită iertării.

Pietrele își pierd duritatea lor și încep să se topească. Ele părăsesc altitudinea lor ridicată și coboară pe pământ pentru a servi omenirea.

Valurile gândurilor sunt foarte puternice, vedeți voi. Trebuie să folosiți controlul, trebuie să vă controlați gândurile. Nu vă irosiți viața și puterea în gândire ca aceasta. Gândiți pozitiv ! Dacă credeți că cineva este bun, veți deveni buni. Dacă gândiți rău despre alții veți deveni și voi așa. ("Precum gândești, așa vei deveni.") Acesta este secretul sfinților. Ei au urări de bine chiar și pentru cei care i-ar ucide.

Nu v-am spus nimic nou, însă noi ar trebui să începem cu o inimă curată. Ce a trecut, a trecut ; ar trebui să fie uitat : prima dată iertat, apoi uitat. Chiar și când iertăm, noi spunem: "Oh, te-am iertat deja, de ce ar trebui să te iert din nou?" Această întrebare i-a fost pusă lui Isus: "Ce ar trebui să facem ca să-i iertăm pe alții? De câte ori ar trebui să-i iertăm? De șapte ori?" Isus a spus: "Eu spun să-i ierți de șaptezeci de ori șapte!"

Scripturile nu sunt destinate doar pentru a fi citite sau rumegate. Ele trebuie învățate. Orice ați învăța, ar trebui să devină parte integrantă din viața voastră și vă veți schimba de numai. Corpul omului este ocazia de aur pe care o are, iar noi o putem face; fiecare om poate să se schimbe. Există speranță pentru toata lumea: fiecare sfânt are trecutul său, iar fiecare păcătos are un viitor.