MODUL DE VIAȚĂ

Extras dintr-un satsang ținut de Dr. Harbhajan Singh în St. Gilgen, în 11 iulie 1993

 

Dr Harbhajan Singh giving a lecture

Tocmai ați ascultat discursul Maestrului. El a vorbit despre armonie. Ce este această armonie ? A fi în conformitate cu noi înșine și apoi a vedea această armonie în toate. Maeștrii vin în lume doar ca să aducă o schimbare în inima omului. Maestrul nu schimbă omul exterior, deși El schimbă obiceiurile exterioare ale omului. Asta este ceea ce înseamnă devenire umană.

Guru Nanak a spus: "O Nanak, întreaga lume este în flăcări, toată lumea arde." Ce este acest foc? Focul ascuns în om, care crează multe probleme și care crează de asemenea probleme și pentru alții. Deci acest foc este cel al atașamentului, al pasiunii și alterității. Acest foc crează alteritate, deoarece omul crede că el știe toate mult mai bine și în ciuda tuturor acțiunilor – bune sau rele – el se consideră mai presus de orice. În ciuda faptului că el este vinovat, el se justifică ca fiind adevărat. Este obiceiul lui. Cum se crează un obicei? Când omul face ceva greșit, acolo există o trezie; o voce a Lui Dumnezeu, care spune că "nu ar trebui să faci acest lucru", pentru că nu este bine. Însă omul face totuși, apoi o face și pentru a doua oară, pentru a treia oară și a patra oară. El întotdeauna primește o avertizare, însă el nu răspunde la ea. Omul face tot ceea ce îi place lui. Când cineva face un lucru de multe ori, acest lucru devine un obicei, iar cu obiceiul apare reacția. Deci în acest mod omul este legat de obiceiuri și este foarte dificil a lăsa aceste obiceiuri. Mai ales persoanele mai în vârstă sunt mult mai legate de obiceiurile lor, pentru că le-au practicat de-a lungul vieții lor, unul după altul.

Deci Guru Nanak spune că există doar o singură soluție pentru toate aceste probleme: "O Nanak, întreaga lume este în flăcări; dacă există cineva care tocmai se poate ridica deasupra, pune-ți mâna milostivă pe el, salvează-l!" Asta înseamnă ca doar să ia munca din trezia acestuia. Atunci omul se gândește: "Nu fac bine, sunt rău, sunt mai rău decât orice. Vreau să fiu bun, vreau să elucidez misterul vieții mele." Când se ridică această întrebare în om, el se trezește, trezia lui crește, se mărește puterea lui de discriminare. Maestrul spune: "O astfel de persoană își ridică capul." Iar Guru Nanak spune: "Odată ce mâna milostivă a Maestrului este pe capul nostru, El ne dă înțelepciune sfântă." Suntem lipsiți de această înțelepciune sfântă doar din cauza gândurilor noastre rele, faptelor rele și a acțiunilor rele.

Deci, dacă vrem cu adevărat să realizăm această armonie în noi, ar trebui să cerșim de la Puterea Divină pentru ea. Atunci când cerșim pentru ceva, El ne va da ceva. O mamă nu îi va da otravă copilului ei, ea îi va da mâncare hrănitoare copilului. Așa precum scrie în Sfintele Scripturi, există o prevedere: există apă pentru cei însetați și pâine pentru cei înfometați. Este acolo, în interiorul omului și acesta o poate avea.

Guru Nanak a văzut că omenirea, toate ființele umane suferă de una și aceeași problemă. El a spus: "O Doamne, dă-le pace tuturor copiilor, să fie pace peste tot în lume. O Doamne, binecuvântează copiii mei cu pace și armonie." Acest lucru este din inima unui Maestru competent, pentru că El nu face discriminări. El îi iubește pe toți, de asemenea pe cei care nu-L urmează, chiar și pe cei care-L calomniază. Chiar și pe cei care-I creează probleme, El are dorințe bune pentru toți. El dorește o atmosferă mai bună, le dorește șanse mai bune ca să se gândească la Dumnezeu. Deci, Maestrul este plin de grație cu toată lumea, El nu este dușmanul nimănui. El cerșește această grație de la Dumnezeu, El este binecuvântat cu ea și o dă și altora.

Baba Sawan Singh obișnuia să spună: "După miezul nopții această Putere vine cu grația. Ea vine plină de grație și această grație este pentru toți oamenii." Însă când El vine, vede că unii sunt indulgenți cu pasiunile, alții visează la pasiuni, alții sunt înecați în alte moduri. Unii gândesc la lucruri lumești, însă de abea dacă este cineva care tânjește și plânge după El. Însă El dă totul celui care tânjeste după El. El spune: "Ei bine, ia acestea, căci El nu vrea să ia nimic înapoi." Deci, vedem că totul este harul Maestrului, care poate crea armonie în noi. Altfel nu este nicio șansă, deoarece omul are putere, însă el nu știe cum să o folosească, aceasta este problema.

Maestrul a spus că problemele lumii sunt auto-create și că cea mai înaltă cale este de a ierta și de a uita. Al doilea lucru (pe care ar trebui să-l realizăm) este că noi va trebui să părăsim acest corp. Datorită căror probleme am primit noi acest corp? Este datorită problemelor pe care noi le-am creat corpului, pe care le-am creat propriei existențe în această lume. Deci nu există nicio problemă cu corpul, problema este cu noi însine, cu mintea și cu ceea ce am creat prin minte. A devenit un mare așasament, a devenit o pădure de probleme. Am creat o mulțime de tufișuri spinoase în jurul nostru, pe care trebuie să le eliminăm din nou. Atâta timp cât nu scoatem din rădăcină aceste lucruri, nu putem scăpa de acest corp (și noi trebuie să venim din nou în această lume). Ba mai mult, nu putem crea armonie în noi înșine.

Maestrul explică primii pași. Cum să facem pașii noștri în această direcție? Pentru aceasta trebuie să terminăm cu tot. Maestrul spune că orice primim din această lume – din dorințe, prin mintea noastră, din relațiile noastre – trebuie să ne detașăm complet de ele, trebuie mai degrabă să ardem tot. Stiți ce înseamnă incinerarea morților? Că am ars tot (ce aparține lumii). "Acum noi Îți aparținem Ție."

Care este sensul copacului vieții? Înseamnă că va trebui să dea roade abundente. Și aceste fructe nu sunt pentru copac, ci sunt pentru alții. Deci asta înseamnă că odată ce știți că trebuie să mergeți înapoi, nu trăiți pentru voi înșivă, ci pentru alții. Asta înseamnă că trebuie să dăm, ăa dăm și să dăm. Nu sperați să primiți nimic înapoi. Dacă sperați să primiți ceva în această lume, trebuie să vă reîntoarceți în lume. Astfel, Maestrii ne-au spus întotdeauna să dăm, să dăm și să dăm. Acest lucru se înțelege prin copacul vieții. Trebuie să dăm roade abundente cu gânduri bune, cuvinte bune și fapte bune și noi trebuie să le distribuim peste tot. Noi nu ar trebui să trăim pentru noi înșine, însă noi trebuie să distribuim în schimb tuturor. Astfel că cei ce primesc fructele, își vor schimba punctul de vedere. Deci ambele părți au beneficii, și cei ce vin în contact cu o asemenea personalitate în lume, căci ei sunt binecuvântați cu darul vieții adevărate. Acest dar vine de la voi și este dat mai departe și altora, este moștenirea noastră, moștenirea tuturor dintre noi.

Odată a trăit un rege pe nume Patry, care a renunțat la lume pentru a se auto-realiza. Înainte de a merge în pădure, el a căutat câteva sfaturi la mama lui, care era o femeie foarte sfântă. Mama lui a spus: "Ei bine, copilul meu, ar trebui să păstrezi patul cald și să ai un sunet în somnul tău acolo." El a răspuns: "Mamă, eu mă duc în pădure, cum pot eu să am un pat cald și sunet în somnul meu acolo?" Ea a răspuns: "Dulcea amintire către Maestru, devoțiunea pentru scopul pentru care părăsești lumea, acestea îți vor da căldura interioară. Devoțiunea către Maestru te va face să uiți totul!" Plăcerea și neplăcerea din lume sunt pentru cei ce o pun la inimă. Cei ce nu le pun la inimă, se ridică deasupra amândoura: ei nu fac diferența între plăcere și neplăcere. Mai departe ea a spus: "Dormi doar dacă ai nevoie de somn, nu mai înainte. Dormi doar dacă ești foarte obosit, atunci poți să dormi și pe jos." Apoi mama lui i-a spus: "Să ai un regim alimentar bun, o dietă hrănitoare acolo." El a spus: "Mamă, ce pot eu primi de la pădure? Cum pot eu să gătesc toate produsele acolo? "Ea a răspuns: "Mănâncă doar atunci când îți este foame cu adevărat, atunci hrana te va ajuta. Te va ține foarte sănătos, iar tu vei putea medita mult." Apoi ea a spus: "Ei bine, tu ești un rege, tu ar trebui să trăiești într-un fort." – "Mamă, nu există niciun fort în pădure. Eu trebuie să trăiesc sub copaci." Ea a spus: "Fortul este fortul Maestrului. Tu trăiești în acord cu poruncile Maestrului, acesta este fortul, acesta te va proteja din toate părțile." Știți, când trăiești cu adevărat sub protecția Maestrului, poți să șezi oriunde în pădure, iar pădurea poate fi plină de fiare, ele nu te vor atinge de loc.

Știți, când Sant Kirpal Singh a fost în Dehra Dun, un leu obișnuia să vină uneori, doar pentru a primi darshan(apariția) de la Maestru. Leul a fost foarte punctual, el venea totdeauna la ora patru să-L vadă pe Maestru. Când Maestrul și-a ridicat mâna și a spus: "Ei bine, du-te acum", el nu a mai stat, s-a mișcat imediat și a plecat. El a ascultat de porunca Maestrului. În mod similar, a existat și un șarpe mare, care de asemenea obișnuia să fie acolo la ora patru dimineața devreme. Obișnuia să se uite atent la Maestru, iar o dată ce Maestrul își ridica mâna, obișnuia să se strecoare înapoi în gaura sa. Și acesta era foarte ascultător.

Într-o zi, când Biji și cu mine am fost acolo, Maestrul a spus: "Dacă vrei să-l vezi, vino cu mine la patru." A fost harul Său că El ne-a arătat acestea. Omul este suprem; el are cel mai înalt rang în întreaga creație. Întreaga lume este în slujba lui, însă el a uitat acest lucru. El trebuie să trăiască în armonie trăind pentru alții, însă în loc de aceasta, omul trăiește pe seama altora. Ne hrănim pe seama altora, cum putem trăi în armonie cu alte ființe? Cum putem crea dragoste în inima altor persoane în acest fel ?(Dacă sunteți într-adevăr în armonie cu Dumnezeu), chiar și fiarele și animalele foarte fioroase vă vor iubi.

Odată, Guru Nanak a păzit niște bivoli care pășteau. A fost foarte cald și a adormit în căldura dogoritoare a soarelui. Un șarpe a venit și a ținut capul într-o asemenea poziție ca să țină umbră deasupra capului Lui Guru Nanak. Oamenii care treceau pe acolo au spus: "O, șarpele ține umbră pe fața Lui Guru Nanak. El este un om sfânt." Vreau să spun, când Maeștrii vin pe lume, ei nu numai că ne învață pe noi, ființele umane, ei învață și animalele, speciile mai inferioare din lume; ei aduc această armonie peste tot. Scopul lor este de a aduce armonie și pace. Acum, eu vă spun, unde va merge acest tigru, unde va merge acest leu sau acest șarpe? Se spune că niciunul nu a venit în lume, nimeni nu a primit această formă umană fără grația Maestrului. Este foarte, foarte dificil ca să ne întoarcem înapoi în corpul uman, atunci când cineva merge în transmigrație.

Noi avem a crea armonie prin a trăi pentru alții, prin a ne lăsa toate atașamentele și devenind în acest mod, ființe umane. Iar o ființă umană este singura care cunoaște scopul vieții umane. Scopul vieții umane este că noi trebuie să părăsim acest corp pentru totdeauna. Noi nu trebuie să venim înapoi în acest "corp omenesc ". Maestrul spune: "Dacă sunteți trimiși în lume, sunteți trimiși ca doctori, nu ca și prizonieri." Un doctor merge și el la închisoare, dar nu ca un prizonier. El merge și tratează deținuții, acesta este scopul. Scopul nostru este să devenim pe deplin conștienți de scopul vieții noastre. Dacă suntem conștienți de acest lucru, putem fi conștienți de multe lucruri. Și vă spun că totul se va ridica în voi, nu din exterior. Va crește din voi și se va răspândi în exterior; se va răspândi departe.

Există un exemplu frumos, pe care Maestrul obișnuia să-l dea: o dată Lord Vishnu a invitat zei, zeițe și demoni la el. A fost o rară ocazie ca ambii: zei și zeițe, precum și cei care nu erau zei, să se reunească. S-au preparat diferite feluri delicioase de mâncare și au fost puse pe masă. Gazda, Lord Vishnu a spus: "Totul este pentru voi, dar cu o singură condiție: În timp ce mâncați, nu aveți voie să vă îndoiți brațele." Deci, cu toții s-au gândit: "O, mâncarea este delicioasă, însă noi nu o putem lua." Demonii nu au fost în stare să se gândească prea mult la acest lucru, așa că au plecat. Ei au fost furioși și au spus: "Nu, noi nu suntem tratați bine, ne vom răzbuna pe Vishnu." Cu toate acestea, zeii s-au gândit: "Din moment ce Lord Vishnu a spus acestea, trebuie să existe un sens ascuns în spatele acestora, așa că trebuie să ne gândim, trebuie să rezolvăm acest puzzle." În cele din urmă ei au decis: "Nu este nicio problemă, eu te hrănesc pe tine, tu mă hrănești pe mine. Atunci nu este nevoie să ne îndoim brațele." Există vre-o persoană care nu și-a "îndoit mâinile" (care prima dată se gândește la alții)? Noi nu ar trebui să ne îndoim mâinile.

Maeștrii au venit pe lume ca să trăiască sută la sută pentru alții. Iar trăind pentru alții, voi creați(o atmosferă de )armonie pentru ceilalți. Maeștrii trăiesc pentru alții, Ei crează armonie în întreaga familie. Ei dezvoltă o persoană în familie, astfel Ei crează armonie în întreaga familie. Ei crează armonie pentru întreaga lume, pentru toți oamenii care-L înțeleg și se bucură în harul Său. Vă spun, acest lucru nu este greu; este doar că noi nu I-am înțeles (scopul nostru). Nimeni nu a realizat acest lucru. Când Maeștrii vin, Ei realizează și spun: "Este scopul vostru, faceți-l, trăiți cu el și veți găsi(că este adevărat). "Odată ce am experimentat acest lucru, noi spunem: "O, este un lucru foarte bun." Dacă ajutați pe cineva cu adevărat, veți simți o anume radiație pe care nu ați mai simțit-o niciodată înainte în viața voastră. Apoi veți spune: "Este bine să trăim pentru alții, este bine să-i ajutăm pe alții."

Maestrul este puterea care ne învață să Îl slujim pe Dumnezeu și ca să-i servim pe alții. Serviciul către alții înseamnă serviciul către Dumnezeu; în aceasta se află fructul vieții. Atenția Maestrului are tot de ce avem nevoie. Ea poartă viața noastră veșnică. Atenția Lui transcede chiar și cele șapte oceane. El poate transcede și merge peste tot în lume.

Odată a sunat un bărbat din Statele Unite ale Americii. El a fost foarte bolnav și a trebuit să stea în spital. El a spus: "Maestre, eu nu te-am văzut, dar am auzit despre tine. Eu sunt foarte bolnav, sunt în spital și sunt foarte agitat, mă puteți ajuta?" Maestrul a răspuns simplu: "Adună-ți atenția în spatele celor doi ochi." (Și El i-a explicat ceva mai multe lucruri). Rezultatul a fost că el a fost foarte fericit. El a sunat din nou: "De când am auzit sfatul dumneavoastră, nu mai am nicio problemă." Deci Maestrul este un fenomen minunat în lume. El dă această armonie în inimile altor oameni. El a fost în India și într-o clipă a putut ajuta pe cineva din SUA. Vreau să spun că doar Puterea Maestrului singură este cea care crează armonie, nimeni altcineva poate face acest lucru. Unii oameni îți pot da o sumedenie de lucruri, pot oferi mai multă omenie în lume, însă nu această armonie. Armonia înseamnă această pace interioară, nu pacea pentru minte, ci pacea pentru suflet. Sufletul trebuie să înțeleagă "eu sunt proprietarul acestei case, eu sunt cel mai presus dintre toți."

Aceasta este armonia pe care sufletul trebuie să o obțină. Cu toții sunt în mâinile Puterii Divine, cu condiția ca noi să devenim ca și copiii. Un copil poate lua totul de la mamă, deoarece mama știe că copilul nu cunoaște nimic în afară de dragostea ei și cere totul de la ea. Copilul nu știe decât că mama lui e mare și că ea are totul, că ea poate oferi totul copilului ei. Atunci când copilul crește, spune: "Părinții noștri nu pot face acest lucru, tatăl meu nu poate face acest lucru, el nu este capabil să îmi dea ceea ce vreau." Mai târziu copilul este conștient, dar atunci când acesta este mic, el devine uneori chiar obraznic. "Nu, tu o poți face, trebuie să o faci pentru mine!" Un copil este foarte mândru de mama lui. Deci, noi trebuie să devenim ca și copiii, atunci putem să primim orice de la El. Însă este posibil doar atunci când nu ne lăsăm intelectul și mintea să devină o barieră. Copilul trebuie să se dezvolte intelectual, mintea lui trebuie să se dezvolte, este mai mult conștient în interior. Astfel, precum este conștient, este foarte mândru de Puterea Maestrului, de Puterea Divină. Se spune: "Orice lucru cer, mi se va da." Apoi, (când intelectul și mintea interferează), omul devine îngust la minte. Cu atât mai mult devine îngust la minte, cu cât este mai departe și cu cât îi lipsește mai mult armonia – această armonie este în copil, atunci când se naște. Cu toții avem această armonie, am fost binecuvântați cu această armonie. De asemenea această promisiune pe care am dat-o Tatălui nostru, că ne vom îndeplini scopul vieții umane și că ne vom întoarce, acesta se referă la armonia interioară. Vreau să spun, această armonie nu este un subiect separat; este cauza principală a faptelor noastre.

Cum putem crea această armonie? Maestrul a descris-o foarte frumos – iartă și uită. Legea iertării este de asemenea legea grației. Cel care iartă și uită devine milostiv și iubitor cu toții, deoarece el este plin de devoțiune. Orice dorește, el poate crea pentru ceilalți.

A fost odată un discipol, al cărui Maestru se numea Bheek. El a fost o persoană foarte intoxicată de Divinitate și totdeauna rămânea în dulcea amintire a Domnului. Însă întotdeauna când el se ridica deasupra conștiinței corpului, oamenii îl întrebau: "O Bheek, unde ești?" El răspundea: "Sunt cu Dumnezeu, sunt cu Dumnezeu." Ei întrebau: "Care este religia ta?" El spunea: "Religia mea este Bheek." – "Și cine este Maestrul tău?" E a răspuns: "Maestrul meu este Bheek." În concordanță cu islamul, ei l-au numit pe acest bărbat "necredincios" și de aceea el urma să fie decapitat. Regele(care avea să aprobe sentința la moarte) a fost foarte înțelept, el s-a gândit: "Lăsați-mă să îl întreb pe Bheek și să aud ce spune." Regele l-a întrebat: "Bheek, cine este Dumnezeul tău?" El a răspuns: "Pe El Îl cheamă Bheek." – "Și cine este Maestrul tău?" El a spus: "Bheek." - "Și cine ești tu?" El a spus: "Eu sunt Bheek." În acea perioadă a fost secetă mare, toate terenurile se uscau, de aceea deja era foamete mare în țară. Regele a spus: "Bheek, nu a plouat de loc deja de câteva luni, poți să-l rogi pe Bheek al tău ca să ne ajute cu câteva ploi?" El a spus: "Da, nicio problemă, Îl voi ruga." Regele l-a lăsat liber. A doua zi, a fost o ploaie puternică. Apoi regele l-a întrebat: "Bheek, probabil tu ai multe cheltuieli (pentru Misiune sau pentru ca să-i sprijini pe cei săraci), ți-aș dărui (banii încasați din impozite) de la câteva sate. Însă Bheek a fugit strigând: "O rege, nu vreau să duc asemenea lucruri lumești Maestrului meu, lui Bheek. Maestrul meu nu vrea aceste lucruri și și eu sunt complet detașat de ele. Tu să-mi spui dorințele, indiferent ce dorești, Bheek al meu vă va da totul, pentru că le ceri pentru alții." Deci dacă vrei ceva pentru alții, ți se va da; dacă vrei pentru tine însuți, Dumnezeu nu-ți va da. Nu poți avea două lucruri împreună: tu vrei să te întorci înapoi, dar încă mai păstrezi unele dorințe în inima ta – acest lucru este imposibil. Ridică-te deasupra dorințelor! Conștient este cel care nu are nicio dorință. El devine un colaborator conștient la Planul Divin. El știe: "Trebuie să devin fără dorințe, fără de dorințe."

Vă mulțumesc, eu vă doresc tuturor mâna plină de har a Maestrului nostru. Considerați-L ca fiind Puterea Supremă în întreaga creație. El este Salvatorul, El este Susținătorul creației și El aparține tuturor ființelor umane, mâna Lui înlocuiește toate. Toți se închină în fața Lui. El este Puterea Divină în acțiune. El poate face orice pentru noi. Iar cel mai înalt lucru este: El vă poate lua înapoi la locul vostru de proveniență etern. Și aceasta este dorința noastră, să mergem acasă, acesta este strigătul sufletului. Și aceasta este și dorința noastră, dacă sunteți cu adevărat la nivel de suflet, fără mintea și intelectul vostru, atunci sufletul vostru vă strigă: "O Dumnezeule, sunt despărțit de Tine, sunt singur, ajută-mă!" Acesta este strigătul sufletului și atunci când sufletul strigă, ajutorul este acolo.

Pentru a obține această armonie interioară, pacea sufletului, trebuie să ne detașăm de lume. Trebuie să trăim pentru alții, trebuie să trăim pentru Maestru. Maeștrii trăiesc pentru alții. Astfel, misiunea Maestrului este să vă separe de lume. Aceasta a fost întotdeauna Misiunea condusă de către Puterea Maestrului: să vă separe de nivelul lumesc, iar în timp ce sunteți separați de ea, ajutați pe ceilalți. Oamenii vă văd trăind în lume, dar voi înșivă simțiți că sunteți deasupra lumii. Acesta este un mod de viață. Așa ne putem detașa de lume, trăind în lumea atașamentelor; cum putem rămâne neatașați în lumea atașamentelor. Aceasta este singura cale: a trăi pentru Maestru, a trăi pentru Misiune, a trăi pentru alții – aceasta este singura cale.